Una dintre cele mai frecvente întrebări adresate de companiile care comercializează echipamente electrice și electronice este: „Suntem producători, importatori sau doar distribuitori?”
Răspunsul este extrem de important deoarece obligațiile privind gestionarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE) diferă în funcție de rolul pe care îl are compania în lanțul comercial.
În multe situații, firmele se consideră distribuitori, deși din punct de vedere legal sunt încadrate ca producători sau importatori și au obligații suplimentare.
În acest articol explicăm diferențele dintre cele trei categorii și modul în care acestea influențează responsabilitățile legale.
De ce este importantă această diferențiere?
Legislația privind responsabilitatea extinsă a producătorului se aplică operatorilor economici care introduc echipamente electrice și electronice pe piață.
Dacă o companie este încadrată greșit, există riscul să nu își îndeplinească obligațiile și să se confrunte ulterior cu sancțiuni sau costuri suplimentare.
Înțelegerea rolului companiei este primul pas către conformare.
Cine este considerat producător de EEE?
În limbajul obișnuit, producătorul este compania care fabrică efectiv un produs.
Din punct de vedere legal însă, definiția este mult mai largă.
Poate fi considerat producător orice operator economic care introduce pe piață echipamente electrice și electronice sub propriul nume sau brand.
Exemplul 1
O companie românească produce corpuri de iluminat și le comercializează sub marca proprie.
Aceasta este producător.
Exemplul 2
O firmă contractează o fabrică din China pentru producția unor produse smart home pe care le vinde sub brand propriu.
Chiar dacă nu produce fizic echipamentele, compania este considerată producător.
Exemplul 3
Un brand românesc comercializează prize inteligente fabricate de un terț, dar sub propria identitate comercială.
Din punct de vedere legal, acesta este producător.
Cine este considerat importator?
Importatorul este operatorul economic care introduce produse din afara României pentru a le comercializa pe piața națională.
În practică, această categorie este foarte întâlnită în comerțul online.
Exemple frecvente
- import de produse din China;
- import de echipamente din Turcia;
- import de electronice din SUA;
- import de corpuri de iluminat din Asia;
- import de dispozitive smart home.
În majoritatea cazurilor, importatorul devine primul operator economic care introduce produsele pe piața din România și poate avea obligații specifice privind EEE și DEEE.
Ce înseamnă achiziție intracomunitară?
Multe companii consideră că nu sunt importatori deoarece cumpără produse din Uniunea Europeană.
Totuși, achizițiile intracomunitare generează adesea obligații similare.
Exemplu
O firmă din România cumpără monitoare din Germania și le revinde pe piața locală.
Chiar dacă produsele provin din UE, compania trebuie să analizeze obligațiile aplicabile.
Acesta este unul dintre cele mai frecvente cazuri întâlnite în practică.
Cine este distribuitorul?
Distribuitorul este compania care comercializează produse deja introduse legal pe piața din România de către un alt operator economic.
Distribuitorul nu introduce produsele pentru prima dată pe piață.
El doar participă la lanțul comercial.
Exemplu
Un magazin cumpără televizoare de la un distribuitor autorizat din România și le revinde consumatorilor finali.
În această situație, magazinul este distribuitor.
Exemplu
Un retailer cumpără electrocasnice de la un importator român și le comercializează în propriile magazine.
Acesta este distribuitor.
Tabel comparativ
| Caracteristică | Producător | Importator | Distribuitor |
|---|---|---|---|
| Produce sub brand propriu | Da | Uneori | Nu |
| Introduce pentru prima dată produsul pe piață | Da | Da | Nu |
| Are obligații privind DEEE | De regulă da | De regulă da | În general limitate |
| Poate avea obligația de înregistrare | Da | Da | De regulă nu |
| Raportează cantitățile introduse pe piață | Da | Da | Nu |
Cine are obligații privind DEEE?
În cele mai multe situații:
Producătorii
Au obligații privind:
- înregistrarea;
- raportarea;
- trasabilitatea;
- atingerea obiectivelor de colectare;
- responsabilitatea extinsă a producătorului.
Importatorii
Pot avea obligații similare cu cele ale producătorilor.
Distribuitorii
Au, de regulă, obligații mai reduse, însă trebuie să respecte anumite cerințe privind comercializarea și gestionarea produselor.
Cele mai frecvente situații întâlnite în ecommerce
Magazin online care importă din China
Foarte probabil are obligații.
Magazin online cu brand propriu
Foarte probabil are obligații.
Magazin online care cumpără de la distribuitori români
Poate avea statut de distribuitor și obligații mai reduse.
Vânzare pe eMAG Marketplace
Statutul depinde de proveniența produselor și de modelul de business.
Greșeli frecvente
„Nu sunt producător pentru că nu am fabrică”
Fals.
Proprietarul brandului poate fi considerat producător.
„Nu import pentru că produsele vin din Germania”
Fals.
Achizițiile intracomunitare trebuie analizate separat.
„Marketplace-ul este responsabil”
Nu întotdeauna.
Responsabilitatea poate rămâne în sarcina comerciantului.
„Vând puțin, deci nu am obligații”
Volumul nu elimină automat obligațiile.
Cum afli în ce categorie se încadrează firma ta?
Răspunde la următoarele întrebări:
- Produci sub brand propriu?
- Importi produse din afara României?
- Cumperi produse din alte state UE?
- Introduci pentru prima dată produsele pe piața românească?
- Revânzi produse deja introduse de alt operator economic?
Răspunsurile oferă o imagine clară asupra rolului companiei și a obligațiilor care pot apărea.
Concluzie
Diferența dintre producător, importator și distribuitor este esențială pentru stabilirea obligațiilor privind echipamentele electrice și electronice.
În practică, multe companii descoperă că sunt considerate producători sau importatori chiar dacă nu dețin fabrici și nu produc efectiv bunurile comercializate.
O evaluare corectă a activității este primul pas pentru evitarea riscurilor și pentru asigurarea conformării cu legislația privind DEEE.
