Preloader

Întrebări Frecvente

Ai nevoie de suport pentru conformarea EEE?

Discută cu echipa Alegreen despre înregistrarea producătorilor, raportarea cantităților și transferul responsabilității pentru gestionarea DEEE.

Despre Alegreen și OIREP

AleGreen este o organizație de implementare a răspunderii extinse a producătorilor — OIREP — specializată în domeniul echipamentelor electrice și electronice. Sprijinim producătorii, importatorii și comercianții de EEE să își îndeplinească obligațiile de mediu, prin soluții pentru colectarea, tratarea, valorificarea și raportarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice. Activitatea noastră urmărește asigurarea trasabilității DEEE, respectarea cerințelor legale și susținerea tranziției către o economie circulară.

OIREP este denumirea uzuală pentru o organizație care implementează obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorului. În OUG nr. 5/2015 este folosit termenul de organizație colectivă, către care producătorul poate transfera, prin contract, obligațiile privind gestionarea DEEE.

Colaborarea presupune coordonarea și finanțarea operațiunilor de colectare, preluare, tratare, valorificare și raportare pentru categoriile și cantitățile asumate prin contract. Transferul reduce complexitatea operațională pentru producător, dar acesta trebuie să furnizeze date corecte, complete și la termen.

Legislația grupează EEE în șase categorii:

  1. echipamente de transfer termic;
  2. ecrane, monitoare și echipamente cu ecrane mai mari de 100 cm²;
  3. lămpi;
  4. echipamente de mari dimensiuni, inclusiv o subcategorie distinctă pentru panouri fotovoltaice;
  5. echipamente de mici dimensiuni;
  6. echipamente informatice și de telecomunicații de mici dimensiuni.

Încadrarea se face în funcție de caracteristicile concrete ale fiecărui produs, nu doar după denumirea sa comercială.

Pentru o evaluare corectă sunt necesare, de regulă: datele societății, numărul din Registrul național al producătorilor EEE, lista produselor și mărcilor, categoriile EEE, greutatea pe produs, cantitățile introduse pe piață, destinația casnică sau profesională și canalele de vânzare. Formularul legal de raportare solicită identificarea producătorului, perioada, categoria și cantitățile exprimate în unități de masă.

Legislație și înregistrare

Cadrul principal este format din:

  • OUG nr. 5/2015 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice;
  • OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu;
  • OUG nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor;
  • ordinele și standardele tehnice aplicabile colectării, tratării, valorificării și pregătirii pentru reutilizare.

Pentru fiecare situație trebuie consultată forma consolidată și actualizată a actelor normative.

Din punct de vedere legal, producător nu înseamnă doar fabrica ce realizează fizic echipamentul. Poate fi considerată producător și societatea care:

  • fabrică și comercializează EEE sub propria marcă;
  • revinde sub propria marcă echipamente realizate de alt furnizor;
  • importă sau achiziționează intraunional EEE și le introduce în România;
  • vinde la distanță către utilizatori din România dintr-un alt stat;
  • acționează ca reprezentant autorizat al unui producător extern.

Încadrarea se analizează după fluxul comercial concret.

Da. Pentru a introduce EEE pe piața din România, producătorul trebuie să fie înscris în Registrul național, să obțină un număr de înregistrare și să declare modalitatea de gestionare pentru fiecare categorie. Pagina publică actuală a registrului este administrată de ANMAP.

În 2026 se aplică rata generală anuală minimă de colectare de 65%, calculată în raport cu masa medie a EEE introduse pe piață în cei trei ani precedenți. În paralel, pentru fiecare categorie de EEE se aplică în 2026 o rată minimă de 20%, cu excepția panourilor fotovoltaice.

Nu. Producătorul nu poate transfera responsabilitatea pentru aceeași categorie de EEE către mai multe organizații colective. Contractele, declarația din registru și evidențele interne trebuie să indice fără echivoc organizația care gestionează categoria respectivă.

Contractare și tarife

Colaborarea începe cu analiza activității producătorului: produsele introduse pe piață, încadrarea în categoriile EEE, cantitățile estimate sau istorice și situația înregistrării în Registrul național. Ulterior se stabilește perioada contractuală, se transmite oferta și se agreează modul și calendarul de declarare a cantităților.

Transferul produce efecte de la data stabilită expres în contract și numai pentru categoriile și cantitățile asumate, declarate și finanțate conform contractului. Simplul fapt că o companie semnează un contract nu înseamnă că toate perioadele și toate produsele sale sunt acoperite automat.

Perioadele anterioare trebuie analizate separat, pe baza documentelor, declarațiilor depuse, contractelor existente și eventualelor obligații deja scadente. Transferul retroactiv nu trebuie presupus ca fiind automat, iar cantitățile pentru care responsabilitatea nu a fost transferată contractual rămân în sarcina producătorului.

Tariful este unul contractual și trebuie corelat cu categoria de EEE, cantitatea declarată și costurile reale ale operațiunilor de gestionare. Legea prevede că minimum 70% din contribuțiile financiare trebuie să acopere colectarea, preluarea, tratarea, valorificarea și eliminarea, iar celelalte procente sunt limitate pentru funcționarea sistemului, informare și cheltuielile organizației. Lista costurilor propuse trebuie să fie valabilă cel puțin șase luni.

Pentru cantitățile introduse pe piață și finanțate de producător, dar rămase negestionate la data încetării contractului, obligațiile privind atingerea obiectivelor și raportarea rămân în sarcina organizației colective. Pentru cantitățile introduse după încetarea contractului, producătorul trebuie să aibă o nouă modalitate legală de îndeplinire a obligațiilor.

Raportare și trasabilitate

Producătorul trebuie să transmită cel puțin perioada de raportare, categoria EEE și masa echipamentelor introduse pe piața națională. În funcție de contract și activitate, evidența poate include marca, codul produsului, destinația casnică sau profesională, importurile, achizițiile intraunionale, retururile și eventualele exporturi. Datele trebuie păstrate într-o formă care permite reconcilierea cu evidențele contabile și comerciale.

Greutatea trebuie stabilită printr-o metodă documentată și aplicată consecvent pentru fiecare cod de produs. Pot fi utilizate fișele tehnice, declarațiile furnizorului, documentele de producție sau cântărirea verificată. Este recomandată păstrarea unui nomenclator de produse care să conțină codul SKU, categoria EEE și greutatea utilizată în raportare.

Dosarul de conformare ar trebui să includă:

  • numărul de înregistrare în Registrul producătorilor EEE;
  • contractul și actele adiționale cu OIREP-ul;
  • facturi, documente vamale și documente privind achizițiile intraunionale;
  • nomenclatorul produselor și greutățile aferente;
  • declarațiile și corecțiile transmise;
  • documentele de colectare, transport, tratare și valorificare;
  • corespondența relevantă cu organizația colectivă.

Legislația impune urmărirea maselor de DEEE la ieșirea din punctul de colectare, la intrarea și ieșirea din instalațiile de tratare și la intrarea în instalațiile de valorificare sau reciclare.

SIATD este sistemul informatic utilizat pentru asigurarea trasabilității deșeurilor. Începând cu 1 ianuarie 2024, cantitățile de DEEE care nu se regăsesc în SIATD nu sunt luate în calcul la îndeplinirea obiectivelor minime de gestionare. Din acest motiv, documentele fizice și raportările din sistem trebuie să fie coerente.

Erorile trebuie comunicate și corectate imediat, potrivit procedurii contractuale și obligațiilor legale aplicabile. Obligațiile fiscale nedeclarate sau declarate incorect și stabilite în urma unei inspecții pot genera diferențe de plată, penalități de nedeclarare și măsuri de recuperare. Contractul trebuie să definească clar cine furnizează, verifică și corectează fiecare set de date.

Colectare și tratare DEEE

DEEE pot fi predate prin centre publice fixe, puncte mobile, colectări periodice, sisteme organizate de producători sau organizații colective, distribuitori și operatori autorizați. Unitățile administrativ-teritoriale trebuie să asigure cel puțin una dintre modalitățile legale de colectare prevăzute pentru gospodăriile particulare.

Da. La solicitarea cumpărătorului, distribuitorul trebuie să preia gratuit echipamentul vechi în sistem „unul la unul”, dacă acesta este echivalent și a îndeplinit aceeași funcție ca produsul nou. Cumpărătorul trebuie informat despre această posibilitate înainte de achiziție.

Da. Distribuitorii care dețin cel puțin 400 m² de spațiu de vânzare dedicat EEE trebuie să colecteze gratuit DEEE de dimensiuni foarte mici, fără obligația cumpărării unui produs echivalent. Sunt considerate foarte mici echipamentele la care nicio dimensiune exterioară nu depășește 25 cm.

În principiu, sistemele colective trebuie să asigure preluarea DEEE colectate separat inclusiv atunci când lipsesc componente esențiale sau când echipamentele conțin și alte deșeuri. Pot fi refuzate echipamentele contaminate care prezintă riscuri pentru sănătatea și siguranța personalului, însă refuzul trebuie consemnat prin proces-verbal.

Echipamentele trebuie evaluate mai întâi pentru pregătirea în vederea reutilizării, acolo unde acest lucru este posibil în condiții tehnice și de siguranță. Echipamentele care nu pot fi reutilizate sunt tratate pentru îndepărtarea componentelor periculoase și recuperarea materialelor. Pregătirea pentru reutilizare și tratarea pot fi realizate numai de operatori autorizați care respectă standardele aplicabile.

Obiective, AFM și control

Nu. Tariful Alegreen este contribuția contractuală prin care sunt finanțate serviciile și operațiunile de gestionare a DEEE. Contribuția la Fondul pentru mediu este o obligație fiscală stabilită de lege și se aplică, în condițiile legale, pentru diferența dintre obiectivul datorat și cantitatea recunoscută ca fiind efectiv colectată.

La data actualizării acestui conținut, cuantumurile prevăzute în OUG nr. 196/2005 sunt:

  • 2 lei/kg pentru categoriile 1–2 și 4–6;
  • 4 lei/kg pentru categoria 3 – lămpi.

Aceste valori se aplică diferențelor relevante stabilite potrivit legislației, nu automat întregii cantități de EEE introduse pe piață.

Pentru cantitățile pentru care responsabilitatea nu a fost transferată prin contract, obligația rămâne la producător. Pentru cantitățile preluate contractual, organizația colectivă datorează contribuția aferentă diferenței dintre obiective și cantitățile colectate în numele clienților săi. Totuși, legea prevede și un mecanism excepțional prin care, dacă garanția organizației penalizate este insuficientă, diferența poate fi suportată proporțional de producătorii afiliați.

Documentele esențiale sunt înregistrarea în Registrul producătorilor, încadrarea produselor pe categorii, cantitățile introduse pe piață, contractele de transfer, declarațiile și corecțiile, documentele comerciale și contabile, calculele obligațiilor, trasabilitatea DEEE și înregistrările din SIATD. AFM are atribuții de verificare a corectitudinii datelor raportate de producători și organizații colective.

Nu. Contractul transferă obligațiile prevăzute expres pentru categoriile, cantitățile și perioadele acoperite, dar nu remediază automat introducerea pe piață fără înregistrare, clasificarea greșită, datele incorecte, perioadele necontractate sau transmiterea cu întârziere a declarațiilor. Conformarea reală presupune un contract corect, date verificabile, documente justificative și respectarea termenelor.